Fragment...
    Luni a doua zi de Paste a continuat atmosfera de
sarbatoare si putini studenti au venit la facultate.
Eu m-am dus la colegiu pentru ca aveam de controlat
ultimele teme de lucru si totodata vroiam sa-mi
verific corespondenta electronica. N-am dreptate? Am
trait o viata intreaga fara internet si acum daca nu
il deschid sa verific posta electronica cel putin de
doua ori pe zi am impresia ca ceva nu e in regula.
Intre alte mesaje de ultima ora am gasit cateva
felicitari care din cauza decalajului de fus orar nu
mi-au parvenit la timp sambata inainte de paste. Intre
ele, am gasit o felicitare Pascala simpla insotita de
o controversa pe care as fi dorit sa o evit. Mi-a
scris Paul Goma din Franta si mi-a redat partial
corespondenta lui cu profesorul Vladimir Tismaneanu
din Statele Unite in legatura cu procesul
comunismului. Asa cum se stie, s-a cerut investigarea
crimelor comise de comunisti. Recent, presedintele
Traian Basescu l-a numit pe Tismaneanu in fruntea
comisiei pentru analiza dictaturii comuniste. Initial,
Tismaneanu l-a solicitat si pe Paul Goma sa faca parte
din comisie. Ulterior el a refuzat sa colaboreze insa
cu marele nostru dizident pe motivul declarat ca
acesta ar fi publicat o scrisoare personala pe care
i-o adresase si care nu ar fi trebuit data
publicitatii. Goma este acuzat insa de anti-semitism.
Si aceasta, in ciuda faptului ca e casatorit cu o
evreica si ca are un copil care cel putin teoretic
este si el evreu.
Si nu ma rabda inima sa mai fac o mica paranteza. Cand
imi faceam doctoratul la New York am avut o colega
evreica cu care am fost in relatii foarte bune. La un
moment dat insa, aceasta a inceput sa ma descoasa in
mod inchizitoriu despre relatiile mele cu episcopul
Trifa, despre care aflase ca e un cunoscut anti-semit.
Cred ca nici eu nu am fost destul de diplomat in
explicatiile pe care le-am oferit si nici limba mea
engleza nu prea m-a ajutat. Cert este ca am stricat o
relatie care merita o alta soarta. De multe ori m-am
gandit ulterior ca daca Marylin ar fi fost mai calma
si mai inteligenta m-ar fi putut prinde destul de usor
la vremea respectiva. Si nu eram chiar de lepadat. Ea
s-ar fi putut razbuna pe un potential anti-semit
facandu-i copii evrei… M-a cautat cativa ani mai
tarziu la Washington, dar deacuma eu eram prins intr-o
alta relatie. Uneori o mica greseala sau o atitudine
intransigenta poate schimba un destin. Sper doar ca nu
e si cazul actual.
Ii cunosc personal si destul de bine si pe Paul Goma
si pe Vladimir Tismaneanu si pentru motive diferite ii
respect pe amandoi. Pe Goma il respect pentru ca s-a
trezit in viata ca refugiat Basarabean in propria lui
tara. Pentru ca a avut curajul atitudinii si a ajuns
in inchisoare. Pentru ca a gasit din nou curajul sa
denunte tirania atat cand inca mai era in tara cat si
ulterior in exil. Pentru ca de multi ani vorbeste ca
Sfantul Ioan Botezatorul in pustiu si are demnitatea,
si iar curajul, sa enunte si sa sustina adevarul. Pe
Tismaneanu la randul lui il respect pentru ca este un
intelectual de valoare si pentru ca are curajul sa-si
confrunte trecutul. Spre deosebire de Goma, care a
crescut in mari lipsuri, Tismaneanu a avut sansa sa
creasca intr-o familie si intr-un regim care i-au
oferit totul. El cunoaste bine comunismul, in special…
pe dinafara. Eu si altii ca mine, deloc solicitati de
presedintele tarii, cunoastem comunismul pe
dinautru.Vreau sa spun pe dinauntrul inchisorilor.
Soarta a vrut ca Vladimir Tismaneanu sa provina
dintr-o mica minoritate de evrei comunisti. Aceasta a
fost o minoritate, pentru ca cei mai multi evrei nu au
fost comunisti si au avut si ei de suferit. Pentru noi
insa, acea mica minoritate a alcatuit majoritatea care
a contribuit imens la distrugerea tarii. Nici nu mai
amintesc de marea noastra rana nationala numita
Basarabia de unde provin Tismanenii si multi altii din
cei care au comunizat Romania. Desigur Vladimir nu e
vinovat de actele comise de inaintasii ori de
coreligionarii sai, dar acceptand sa fie in fruntea
comisiei el are de purtat in spate o cruce foarte
grea. El va trebui sa demonstreze ca poate sa conduca
obiectiv si impartial o comisie de studiere a
comunismului si a faptelor comunistilor, din care mult
prea multi au fost evrei. Si nici ei nici urmasii lor
nu si-au facut Mea Culpa.
  Va putea oare Vladimir Tismaneanu sa-si condamne
inaintasii daca va fi necesar? Are el puterea morala
sa judece suferintele victimelor comunismului care in
imensa lor majoritate au fost crestini? Desi Vladimir
e cu circa zece ani mai tinar decat mine, eu unul l-as
urma fara nici o rezerva daca ar da dovada de acest
curaj moral. Avand in vedere insa holocaustul
romanesc, despre care nu se vorbeste aproape nimic, eu
i-as cere sa urmeze exemplul senin si intelept pe care
ni l-a oferit Nicolae Steinhard. Steinhard a
recunoscut ca toti suntem vinovati in egala masura.
Printr-un asemenea gest, Tismaneanu ar spala multe din
pacatele celor care ne-au martirizat. El s-ar plasa nu
numai in fruntea unei comisii in care a fost doar
numit, ci in fruntea noastra, a celor care am suferit
si care l-am asculta si l-am urma crestineste. Si
pentru ca am pornit totusi de la mesajul Pascal primit
de la fratele Paul din Paris, si daca dorinta mea este
greu de acceptat pentru Vladimir, as sugera o comisie
condusa de doi co-presedinti — Goma si Tismaneanu. Ar
fi o adevarata dovada de reconciliere… Cristos a
Inviat!

Alte Controverse care dor